- 100 i.Hr.
- 106
- 896
- 1241
- 1541
- 1686
- 1838
- 1873
- 1950
-
Scurt istoric Budapesta
-
Zona este cunoscuta pentru asezarile sale celtice inca din secolul III d.Hr. In primele decenii, regiunea transdanubiala de dupa Hristor a fost cucerita de romani, care au incorporat-o in Imperiul Roman sub numele de la Panonia. Aquincum, acum districtul Obuda, a devenit capitala Panoniei. Dupa retragerea romana, a fost controlata mai intai de huni, apoi de gotii estici, longobarzi si avari. Din sec. VIII este locuita de slavi, vasali ai francilor. Ungurii au aparut aici pe la sfarsitul secolului IX. Si-au stabilit primele asezari pe insula Csepel si in Aquincum. Dupa invazia mongola in anii 1241 - 1242, castelul Buda a fost intarit. Numele de "Aquincum" a fost inlocuit cu "Obuda" ( din engleza "old Buda" - "vechea Buda"), in constrast cu reconstruita, adica noua, Buda. Pe malul stang se ridica Pesta. In secolul XIII, Buda a preluat rolul orasului Székesfehérvár de resedinta regala, devenind astfel orasul conducator al tarii. Castelul a fost marit si forma i-a fost schimbata, ridicandu-se si biserici (Biserica Matthias, Biserica Maria Magdalena). Sub regele Matthias castelul Buda a cunoscut epoca sa de aur. Tot in aceasta perioada Pesta a egalat Buda dupa ce a primit privilegii din partea regelui. Obuda, oras in care se afla regina, a ramas mai putin dezvoltat.
In jurul anilor 1500, urmat de o crestere rapida a populatiei in suburbiile Pestei si in aria castelului, a avut loc o incercuire a orasului cu noi fortificatii. Dupa infrangerea de la Mohacs din 1526, si in special dupa ce Buda a fost capturata de turci in 1541, orasul a inceput sa se deterioreze, continuand asa pana in 1686, cand a fost recuperat. In afara catorva bai, capele si bastioane, nu a mai ramas aproape nimic din acele timpuri.
In secolul XVIII, lucrarile la o reconstructie la scara larga au inceput atat in Buda cat si in Pesta. Curand, orasul central, istoric, a fost inconjurat de districte externe care cresteau repede. Bisericile baroce, palatele si casele rezidentiale care exista chiar si in zilele noastre sunt mostenirea acestei perioade. La sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX clasicismul a castigat teren, fiind un stil ce va domina caracterul arhitectonic al Buda-Pestei in secolul ce va urma. De-abia atunci, Pesta-Buda s-a intors la statutul de centru economic, politic si spiritual al vietii celor din oras. In 1838, inundatiile au cauzat pagube considerabile. Intelegerea cu Habsburgii austrieci in 1867 a creat stabilitate politica, de unde a rezultat un nou impuls economiei. Proprietatea privata a castigat teren. Industrializarea pe scara larga a inceput. Lipsa fortei de munca pe de o parte si zonele rurale suprapopulate, pe de alta, au condus la cresterea rapida a numarului de oraseni.
In 1873, fostele orase separate, interdependente acum, Buda, Pesta si Obuda, au fost integrate intr-o singura unitate administrativa: Budapesta. Datorita concentratiei de capital si de forta de munca si datorita pozitiei de pivot in sistemul de cai ferate a tarii, s-a dezvoltat o prosperitate nemaiintalnita pana atunci. Marea industrie se bucura de un boom. Majoritatea cladirilor publice au fost ridicate atunci. Datorita dezvoltarii (uneori excesive) a Budapestei, orasele provinciale au fost impinse in plan secund.
In 1870, urmand un concept modern de planificare a orasului, au fost proiectate noi drumuri si a fost format un inel triplu de bulevarde unite printr-un sistem de strazi. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, multe cladiri au fost distruse sau avariate grav, majoritatea fiind reconstruite in anii urmatori. Focul artileriei grele din revolutia din 1956 de asemenea a daunat cladirilor. In 1950, suburbiile au fost incorporate in capitala pentru a forma Marea Budapesta.
In anii '60, noile tehnologii de constructie au dat un aspect proaspat modernizarii Budapestei: au fost construite case mari si au fost stabilite linii de metrou.
