- 1244
- 1307
- 1576
- 1701
- 1815
- 1871
- 1918
- 1945
- 1961
- 1989
- 1991
-
Scurt istoric Berlin
-
Berlin este intr-o forma buna – si asta in ciuda istoriei sale zbuciumate de 800 de ani. In 1300, cele doua orase comerciale vecine Berlin si Coelln si-au unit fortele intr-un centru in districtul numit acum Mitte (centru). Distrus fiind de Razboiul de 30 de ani, tanarul oras a invitat curand prima serie de imigranti pentru a repara pierderile din populatie: protestantii francezi, persecutati in tara lor si care cautau libertatea religioasa, au fost un plus binevenit in forta de munca din Berlin. Influenta lor poate fi vazuta astazi in zona din jurul Catedralei Franceze (Französischer Dom) sau in dialectul berlinez, ai carui vorbitori inca numesc zona pedestra „trottoir”.
Responsabilitatea de a dezvolta orasul a cazut apoi pe umerii soldatului prusac ce a devenit rege, Frederick William I. In 1709, a facut Berlinul capitala, iar fiul sau, Frederick cel mare, a intarit rolul Prusiei ca mare putere in Europa. La acea vreme, curtea prusaca era leaganul iluminismului, vizitata frecvent de filosoful Voltaire. Aprecierea regelui pentru umanitate a pavat calea catre o noua epoca a arhitecturii clasiciste, iar cladiri fantastice precum decorata Konzerthaus si impozantul Muzeu Altes au fost ridicate. Relatia Berlinului cu artele se reflecta in faptul ca orasul inca prezinta trei opere – Opera Deutsche, Staatsoper si Opera Komische.
Ocupatia napoleoniana a Berlinului din 1806 a fost intampinata cu un patriotism fervent si a produs o puternica miscare reformista liberala. Cu toate acestea, revolutia burgheza din anul 1848 a avut viata scurta, iar William I a devenit imparatul celui de-Al Doilea Reich in 1871, cu capitala la Berlin.
Berlin a „explodat” in timpul Anilor Fondarii, la sfarsitul secolului XIX. Gigantul industrial Siemens a construit un sistem subteran modern capabil sa transporte sute de mii de oameni zilnic. Cercetatori precum Robert Koch au condus lumea in cercetare si dezvoltare, in timp ce artisti precum Gerhard Hauptmann si Wassily Kandinsky au pavat noi drumuri in arte.
Toate acestea au fost intrerupte de Primul Razboi Mondial. Dupa razboi, Berlinul a devenit concentrarea esecului revolutiei din anii 1918/1919 si a devenit capitala primei democratii fragile a Germaniei, Republica Weimar, in anii ’20. Orasul si-a asumat statutul de centru al artelor magice si al distractiei, in timp ce simultan este si o putere industriala. In acelasi timp, artisti ca Brecht, Gropius si Feininger au modelat o mostenire ce a lasat o impresie de durata in Europa. Berlin a ramas capitala Germaniei in timpul epocii naziste. Chiar si Hitler a imaginat un oras ca Germania, capitala unui imperiu global, si a inceput sa-si lase amprenta megalomaniei sale pe arhitectura si infrastructura orasului. Berlinezii au suferit sub conducerea nazista, in special miscarile de stanga au fost persecutate si, desigur, marea comunitate evreiasca. Peste 60.000 de evrei berlinezi, aproape jumatate din populatia evreiasca din oras, au murit in Holocaust. Alte sute au parasit tara. Viata culturala evreiasca a vazut doar recent o reinsufletire (in Scheuenviertel).
La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Berlin a fost redus la putin mai mult decat o gramada de ruine, cu populatia injumatatita. Intelegerea de la Potsdam a impartit orasul in patru sectoare, fiecare fiind condus de unul dintre Aliati: S.U.A., URSS, Marea Britanie si Franta. Mult prea devreme, Berlinul a devenit concentrarea si simbolul animozitatilor din timpul Razboiului Rece (si locatia preferata pentru filmele cu spioni). In timp ce Republica Democratica Germana si-a proclamat capitala la Berlinul de Est, cele trei sectoare vestice au ramas sub supravegherea Aliatilor pana in 1990. De ambele parti ale Zidului – ridicat in 1961 pentru a opri berlinezii estici sa emigreze, Berlinul a continuat sa conduca miscarile de reforma, precum miscarea pacifista din vest si opozitia fata de regimul monopartidist din est. Treizeci si cinci de ani mai tarziu, in timpul vizitei sale la Berlin din 1998, presedintele Statelor Unite Bill Clinton a creat un ecou al cuvintelor lui John F. Kennedy, „Ich bin ein Berliner” (ad litteram: „Sunt un berlinez”, desi modul in care Kennedy a exprimat-o poate fi interpretat ca „Sunt o gogoasa cu jeleu”, un fapt catre care berlinezii arata cu degetul intr-un tribut batjocoritor atat de potrivit cu personalitatea orasului).
Caderea Zidului in 1989 nu a fost in intregime neasteptata. Politicieni de nivel inalt din ambele parti ale Cortinei de Fier au lucrat la o reconciliere precauta inca din inceputul anilor ’70, dar putini s-au asteptat ca Zidul sa cada peste noapte. O intreaga generatie a crescut cunoscand Berlinul doar ca un oras divizat. Astazi, Berlinul este din nou capitala unui stat democratic, desi unificarea consta in foarte multa munca in progres acum.
