-
Scheii Brasovului
-
Nu ar trebui sa plecati din Brasov fara o plimbare prin Schei, vechiul cartier romanesc al Brasovului, plin de strazi inguste cu piatra cubica si case cu acoperis rosu din secolul XVII. Iesiti din zona cu fortarete a orasului vechi prin Poarta Schei si veti patrunde in aceasta suburbie pitoresca. Poarta Schei a fost singura cale de acces a romanilor care locuiau in Schei. Ei nu aveau voie sa foloseasca celelalte patru intrari. In timpul conducerii saxone – secolele XIII – XVII –, romanilor nu le era permis sa detina proprietati in interiorul zidurlor cetatii, astfel ca ei s-au stabilit in afara cetatii, construind case pe aceasta vale frumoasa. Romanii puteau intra in oras doar in anumite perioade si in schimbul unei taxe platite la poarta, pentru a-si putea vinde produsele in interiorul citadelei.
Plimbati-va pe Strada Prundului, catre Piata Unirii. Aici puteti vizita biserica ortodoxa romana Sf. Nicolae si prima scoala romaneasca, aflata chiar langa biserica. Apoi rataciti pur si simplu pe strazile unduite care urca pe deal. Luati aminte la manerele si inelele din fier de pe usi, precum si la intersectiile numerose, fiecare cu istoria ei. Odata ajunsi la capatul vaii, o puteti lua pe vechiul drum catre Poiana Brasov, cea mai renumita statiune de schi a Romaniei. Plimbati-va catre capatul sudic al cartierului si veti ajunge pe drumul din pietris care duce catre Pietrele lui Salomon. Acesta este locul in care, in fiecare primavara, mii de oameni se aduna pentru picnic si cantari, dupa ce au strabatut orasul in procesiunea junilor, pentru a sarbatori singura zi din an in care romanilor li s-a permis accesul liber in orasul saxon.
Festivalul Tineretii are loc in prima saptaman dupa Paste si se adreseaza baietlor si barbatilor din Schei. Ei calaresc cai pe strazile orasului. Atmosfera este festiva: costume traditionale, cai impodobiti, muzica. Acest obicei este considerat un ritual initiatic, cand baietii trebuie sa treaca niste probe de maturitate si curaj, cum ar fi aruncarea ghioagei. Iata cum a descris printesa Romaniei Ileana Scheii in cartea sa “Spitalul Inima Reginei”, scrisa in 1954: “Scheii este o vale ingusta, cu o populatie de aproximativ 1.000 de locuitori, formata din tarani ce traiesc in aglomertie intr-o vale atat de lunga si de ingusta in cat pare o simpla fisura intre cei doi munti, care se inalta de o parte si de alta cu padurile lor intunecate. Strazile nepavate sunt inguste si micile case de pe marginea lor sunt ingramadite una in cealalta de parca ar fi impinse de munti.
Pentru ca valea este atat de bine ocrotita, este un paradis pentru gradini si pomi fructiferi, aflati in imediata apropiere a caselor din lipsa de spatiu. Primavara, flori precum narcisele cresc prin zapada si formeaza un covor pe cuprinsul vaii, iar mai tarziu nori de flori de prun, cais si cires par sa pluteasca peste intregul oras, inundandu-l cu parfumul lor, scuturandu-si ploaia de petale lor roz si albe peste acoperisuri si pe pamant. Iarna, orasul este linistit si adormit, ingropat in zapada. Drumurile sunt pustii si ninse. Viata se scurge incet pana la aparitia razelor de soare, care imbie oamenii sa retraiasca dinamic.
Oamenii din Schei sunt romani ortodocsi reactionari, urandu-i pe comunisti cu fervoare. In 1945, au refuzat sa ia parte la manifestatiile de 1 mai, sarbatoarea Muncii Comunista. Pe parcursul unui kilometru, au distrus drumul care ducea la oras si au baricadat valea, afisand mesajul: “Pana aici, comunismul, de aici incolo Scheii”
